Pe parcursul vietii fiecare dintre noi, nu e exclus nimeni, trecem prin multe, tot felul de dezamagiri, suferinte, suntem dezamagiti de catre prieteni, iubiri pierdute care lasa in urma lacrimi si tristete, inimi frante … dar care dintre ele se compara cu pierderea unei fiinte dragi?
Nu cred ca e vreo durere mai mare sa stai sa astepti cu ochii atintiti spre fereastra dar ea(el) sa nu mai apara, sa privesti locul gol ramas la masa unde intr-o zi manca, patul pe care dormea e mereu “singur”, tigara uitata in scrumiera care ardea singura nu mai e, de multe ori iti e dor de acel raset chiar si acele discutii mai aprinse sau certuri, iti e dor de acea voce care te striga, dar nimic din toate acestea nu mai sunt, asculti muzica care ii placea, mananci mancarea pe care o adora faci totul doar sa simti cat mai aproape de tine acea persoana minunata.
Uneori plangi de dorul lui(ei), alteori zambesti cu tristete in suflet dar cel mai rau e atunci cand sufletul si inima iti plange sec, precum un izvor secat iar pamantul incepe sa crape, acel izvor care pana nu demult dadea o apa atat de buna.
Dragilor, nu uitati sa traiti cu respect, sa ii iubiti pe cei de langa voi, nu uitati sa faceti un dar, un gest frumos persoanelor dragi carora le puteti aduce un zambet pe buze, o bucurie in suflet….
Intr-o zi veti dori sa faceti tot felul de lucruri frumoase dar nu veti mai avea cui pentru ca acea persoana draga nu mai e, s-a dus si nu se mai intoarce.
Ramane vesnic in amintirea noastra…
